Florin Tănăsescu
Wow, tataie, dap, mamaie, înțeleg că-mi lăsați moștenire creșterea limbii românești și-a patriei cinstire, dar vreau de la voi și ceva palpabil, material cum ar zice, cu care să trăiesc în lumea asta rea și a dracului.
Știu că sunteți bătrâni cocliți, cărora v-a plâns Adrian Păunescu de milă – “Singuratici și cuminți/ Terminându-și rostul lor”, bla, bla … -, dar vreau să-mi trăiesc și eu viața, că sunt tânăr și fără serviciu aici, unde Olguța Vasilescu ne-a pus gând rău cu disponibilizările.
Nu vreau să vă amărăsc zilele acum, la bătrânețe, da tot nu mă lasă inima să nu vă zic că ați fost fazani rău la viața voastră. Hai, înțeleg că v-au furat rușii Tezaurul, dar v-ați dus iar după fentă și v-au tras băieții deștepți preșul de sub picioare când cu acțiunile la Fondul Proprietatea. Ia ziceți, ați văzut de douăjdeani încoace vreun dividend, acolo, să aveți și voi bani de îngropăciune ? Sufletul lui Avram Iancu !
Dați-mi un trup, voi, munților ! Na, belea, că m-a luat gura pe dinainte… Dați-mi măcar un braț de macara care râdea pe vremuri la soare, să-l car și eu la fier vechi – 0, 55 de lei kilogramul ! Aveți așa ceva ? Pauză, că tot băieții ăștia deștepți v-au vândut și macaralele, și combinatele, și uzinele la fier vechi. Doar că prețul era atunci 1,50 – 2 lei lei kilogramul de fier. Și-acum rânjesc în barbă, iar eu mă uit la luna altui cer. Că am de gând să plec în Spania, să-mi fac castele de nisip.
“Davai ceas, davai palton, de la Nistru, pân’ la Don !”… Atât ați știut: să vă lamentațí că v-au luat rușii totul. Da’ cu pădurile ce-ați făcut ? Ați luat ad literam chestia aia “De rupi din codru-o rămurea, ce-i pasă codrului de ea”? Iete că-i pasă și lui și nouă, că v-am văzut într-o seară la știri plângându-vă că n-ați văzut atâta apă în curte – și câinele înotând prin ea – de pe vremea stră-stră-moșilor voștri.
Aud că tataie are un ceas Pobeda care încă mai ticăie, printr-un scrin negru, și vrea să mi-l dea mie, dar l-a lăsat memoria și nu mai știe unde-i cheia. Spune-i că azi se poartă seifurile, deci să țină și el pasul cu vremurile, chiar dacă abia se deplasează din pragul ușii pân’ la poartă, o dată pe lună, să ia pensia mărită de PSD.
Wow, mamaie, dap, tataie ! Îmi spuneți că aveți biblioteci întregi cu cărți ediții princeps – “Dulce ca mierea e glonțul patriei”, „ Vânzare de frate” și Othello, imigrantul care a zis “Desdemona, dă-mi batista !”, pe care vreți să mi le lăsați moștenire. Dacă nu știați, până și pretenașii noștri de peste Prut s-au săturat de atâta maculatură, fiindcă la modă sunt ziarele de scandal și dezvăluirile de pe Facebook, acolo unde de altfel am și cunoscut-o pe viitoarea nevastă.
Bre tataie, bre mamaie, n-am mai trecut de mult prin sat, dar știu că aveați parcată lateral de zidul grajdului o căruță cu codirla mâncată de cari. N-o dați la muzeul satului, n-o puneți pe foc ! Dați-mi-o mie, să trag ca boul la ea, din două motive: că n-avem șosele prin țară și că n-am serviciu.
Și acum, îți zic ție, mamă, care lucrezi full- time la croitoria aia, patronată de indieni, că ăștia bătrâni nu mai știu care e mersul lucrurilor:
Mamma mia, davai zdreanța: România !
