Utilizarea tratamentelor medicamentoase din clasa antibioticelor în primii ani de viaţă în rândul subiecţilor de laborator a fost asociată unor modificări comportamentale la maturitate, arată un studiu efectuat recent de un grup de cercetători canadieni şi publicat în jurnalul de specialitate “Nature Communications” şi citat de MedLive.ro. Printre modificările comportamentale aceştia menţionează prezenţa anxietăţii şi un nivel crescut de agresivitate, notează sciencealert.com.
Oamenii de ştiinţă au descoperit că administrarea antibioticelor în doze mici femelelor de şoarece gestante şi şoarecilor nou-născuţi produce schimbări comportamentale pe termen lung.
Rezultatele experimentului de laborator sunt de o importanţă majoră, întrucât în cazul în care rezultate similare sunt observate în cadrul studiilor la care participă subiecţii umani, antibioticele administrate pe durata sarcinii ar putea influenţa dezvoltarea nou-născuţilor. “Din statisticile realizate de către cercetătorii americani reiese că 70% dintre copii primesc cel puţin două tratamente pe bază de antibiotic înainte de a împlini vârsta de doi ani. Aceste rezultate experimentale măresc lista preocupărilor cu privire la utilizarea şi abuzul de antibiotice, dar şi a efectelor secundare ce apar pe termen lung,” a declarat John Bienenstock, cercetător în cadrul Universităţii McMaster din Canada. Cu toate că antibioticele sunt adesea necesare pentru a ne ţine în viaţă, există numeroase cercetări ce arată că astfel de tratamente medicamentoase distrug echilibrul microbiomului uman. Mai mult decât atât, abuzul declanşează rezistenţa bacteriilor la antibioticele existente pe piaţă, iar aceasta este una dintre marile provocări ale secolului XXI pentru oamenii de ştiinţă din domeniu. Modul în care este alcătuită viaţa în prezent ridică o serie de dificultăţi în evitarea administrării antibioticelor. Statisticile arată ca în Statele Unite ale Americii antibioticele sunt prescrise copiilor încă din primul an de viaţă. În plus, atât produsele alimentare din categoria lactatelor, cât şi unele tipuri de carne procesată, conţin adesea substanţe din categoria antibioticelor. Pentru a realiza acest studiu, cercetătorii au analizat 12 femele de şoarece gestante până ce au dat naştere. Cinci dintre acestea au primit apă, patru au primit apă cu penicilină, iar trei au primit apă cu penicilină şi probiotic, în cadrul studiului de laborator. Atunci când au dat naştere, cei 72 de pui au fost supuşi analizelor, în urma cărora cercetătorii au descoperit că exemplarele care au primit antibiotice au prezentat schimbări la nivel comportamental, dar şi la nivelul microbiomului.
“Am descoperit că penicilina are efecte secundare de durată asupra microbiomului intestinal, crescând expresia citokinelor în cortexul frontal, ce influenţează în mod direct comportamentul. Şoarecii trataţi cu antibiotice au prezentat la maturitate comportamente sociale specifice tulburărilor de anxietate şi prezenţei agresivităţii. Exemplarele cărora li s-au administrat probiotice, împreună cu tratamentul antibiotic, au prezentat o reducere semnificativă a acestor efecte secundare,” a declarat autorul principal al studiului. Întrucât experimentul de laborator a fost realizat pe şoareci, cercetătorii sunt de părere că nu putem trage concluzii definitorii în ceea ce priveşte utilizarea antibioticelor de către subiecţii umani. Cu toate acestea, există o serie de cercetări efectuate în rândul pacienţilor umani, care arată că utilizarea antibioticelor pe termen lung este asociată unei schimbări a structurii microbiomului intestinal, ce poate creşte riscul apariţiei bolilor. “Studiile epidemiologice efectuate pe pacienţii umani sugerează că utilizarea antibioticelor pe termen lung este asociată declanşării unor afecţiuni intestinale, precum boala celiacă, boli inflamatorii ale intestinului, cancerul colorectal şi obezitatea,” a mai adăugat autorul.
