Acesta a trăit mai înainte de naşterea lui Hristos cu opt sute de ani. A slujit mai întâi regelui Samariei Ahav şi apoi lui Ohozia. După ce a trimis Ohozia către sfântul şi marele Proroc Ilie doi căpitani cu câte cincizeci de oameni să-i spună să se pogoare din munte şi să meargă la el şi aceştia prin rugăciunea prorocului au fost arşi, împreună cu cetele lor, de focul căzut din cer, atunci a trimis Ohozia la acelaşi proroc să-l cheme şi să i-l aducă înainte pe al treilea căpitan peste cincizeci de oameni, pe care nu-l nimicise Ilie. Acesta, mergând la proroc, a căzut la picioarele lui şi s-a rugat să nu-l arză, ci să se pogoare şi să meargă la rege. Iar prorocul lui Dumnezeu a făcut aceasta, aşa cum se pomeneşte în cartea a patra a regilor. Părăsind Avdie pe rege, el a urmat prorocului Ilie, făcându-se ucenic al lui, şi prorocind multe, a murit şi a fost îngropat în mormântul părinţilor săi.