Avantajele şi dezavantajele internetului
– Tată, la şcoală ne pun profesorii să învăţăm numai inutilităţi.
– Cum aşa?
– Păi la istorie ne pune să memorăm nişte ani: 1848, 1877, 1907, 1944, 1989… La ce sunt buni?
– Şi altceva?
– La geografie trebuie să reţinem tot felul de denumiri: Carpaţii „Scurburii”, Strâmtoarea „Fosfor” şi Dardanele… De parcă mi-ar folosi la ceva!
– Bine, fiule, dar dacă ieşi şi tu cu o fată, şi cum vă ţineţi voi aşa, de mână, te-ntreabă ce ‘nălţime are vârful Chomolugma?
– Nu-i problemă! Merg repede la un Internet Cafe, că-i deschis non-stop, dau search pe Google, aflu şi
mă-ntorc să-i spun… Simplu, nu?
– Da, da’ până te întorci să-i spui, s-ar putea să o găseşti ocupată!
– Cu cine?
– Tot cu un idiot, da’ care are smartphone.
* * *
O blondă recalcitrantă în avion şi un pilot cu stil
Un avion zbura spre New York, când o blondă se ridică de pe locul ei de la Economic Class şi se aşază pe
un loc de la First Class. Însoţitorul de zbor o vede şi o roagă să-i arate biletul. Apoi, îi spune blondei că ea a plătit un loc la Economic Class aşa că va trebui să se aşeze în spate.
Blonda îi dă replica:
– Sunt blondă, sunt frumoasă, merg la New York şi am de gând să stau aici!
Însoţitorul intră în cabina piloţilor şi le spune de blonda care nu vrea să stea pe locul plătit, ci stă la First Class. Copilotul se duce la ea şi încearcă să-i explice, din nou, cum stau lucrurile. Blonda îi răspunde la fel:
– Sunt blondă, sunt frumoasă, merg la Montreal şi am de gând să stau aici!
Copilotul îi spune pilotului că – probabil – vor trebui să aştepte până la aterizare şi acolo să o dea pe mâna poliţiei şi să fie arestată. Pilotul îi răspunde:
-Ce spui?…e blondă?…Mă ocup eu atunci. Sunt însurat cu o blondă. Eu vorbesc „limbajul”!
Se duce la blondă, îi şopteşte ceva la ureche, la care ea:
-Oh, mă scuzaţi… şi se mută înapoi pe locul ei de la clasa Economic.
Însoţitorul de zbor şi copilotul sunt uimiţi şi îl întreabă ce i-a spus de a reuşit s-o facă să se mute la locul ei fără să mai facă scandal.
– I-am spus că First Class-ul nu merge la New York.
* * *
Beneficiile perestroikăi

Sfârşitul anilor ’80. Un câine românesc şi unul din RSS Moldova discută peste Prut:
– Cum e la voi, acum, cu perestroika asta?
– O! Cu totul altfel! Muuult mai bine!
– Serios?!
– Păi, fii atent: înainte aveam un lanţ de un metru, acum are trei metri!! Altă libertate!
– Şi mâncarea?
– Mă rog, mâncarea e tot la cinci metri…
* * *
Contabilicească

Contabilul verifică decontul unuia dintre parlamentari.
– Dar cifra asta astronomică ce reprezintă?!!
– Este decontul pentru hotel…
– V-aş ruga ca, pe viitor, să nu mai cumpăraţi hoteluri!
* * *
Seara, târziu, într-o zonă mai puţin circulată, un poliţist observă o maşină parcată neregulamentar. Merge, cu gândul că va prinde doi îndrăgostiţi şi le va da amendă, dar.. surpriză: pe locul şoferului, un tânăr cu un laptop, pe locul din spate, o fată cu un laptop.
– Ce faceţi aici?
– Păi eu joc World of Warcraft .
– Şi domnişoara?
– Şi ea joacă World of Warcraft.
– Bine, dar ce vârstă aveţi?
– 25.
– Şi domnişoara?
– Va avea 18 peste douăzeci de minute.
* * *
Sfat mai mult decât prietenesc !
Este vital să ţineţi minte data naşterii soţiei dumneavoastră, dar este indicat să uitaţi anul!
* * *
Pescarul prinde peştişorul de aur şi fără să se gândească, dă să îl arunce înapoi în apă..
– Pescarule, uite îţi îndeplinesc o dorinţă că văd că eşti băiat bun şi mă laşi să trăiesc etc.
-Nu vreau, mă, nimic… lasă-mă..
-Hai, pescarule, că tu cel puţin meriţi…
-Bine, mă,… uite vreau să îmi faci o autostradă, un pod peste lacu` ăsta să merg să dau la peşte direct în mijloc..
-A… nu şefule că na.. muncitori mulţi, durează mult, bani mulţi… nici chiar aşa…
-Bine, mă, măcar zi-mi şi mie ce e în mintea femeilor, mă, că niciodată nu am înţeles treaba asta..
Peştişorul: -câte benzi să aibă autostrada aia?
* * *
Bună ziua! Vin în legătură cu anunţul despre câinele vorbitor pe care vreţi să-l vindeţi. Am un circ şi cred că mi-ar prinde bine, dar aş putea să verific dacă într-adevăr vorbeşte?
– Desigur!
– Hei, căţelule poţi vorbi?
– Cum să nu? În plus ştiu să arunc cuţite legat la ochi, în timp ce merg cu monociclul pe sfoară!
– Incredibil! Cred că mă voi face faimos repede cu câinele ăsta. Dar cum se face că vreţi să-l vindeţi?
– Fiindcă este un mincinos fără pereche!
* * *
Un turist spaniol se plimba printr-un sat românesc şi admira peisajul. La un moment dat dă peste un sătean ce stătea la umbra unui copac, tolănit, cu o sticlă lângă el. Spaniolul îi spune:
– Aveţi o ţară tare frumoasă!
– Mda, se poate spune şi aşa…
– Şi pământul, gras, fertil.
– Credeţi? Nu vedeţi că nu creşte nimic aici?
– Şi eu ziceam că mă pricep la pământ, sunt agricultor în Spania, aş fi jurat că dacă ai semăna ceva…
– Aaa, evident, dacă ai semăna…
* * *
Rugăciune modernă

„Doamne, te implor, dacă nu mă ajuţi să slăbesc, ajută-i pe prietenii mei să se îngraşe!”
* * *
Concluzie

Când un student urmează cursurile unei facultăți el știe ce vrea să facă în viaţă.
Când urmează în paralel două facultăți, nu mai e sigur.
* * *
Culmi şi culmi

– Care este culmea cascadoriei?
– Să te arunci de pe bloc şi să te agăţi de bordură.
– Care este culmea cutremurului?
– Să te urci în pod cu scara Richter.
– Care este culmea croitoriei?
– Să faci o pereche de chiloţi pentru fundul mării.
– Care este culmea prostiei?
– Să stingi lumina şi să aprinzi lanterna ca să vezi dacă s-a stins.
– Care-i culmea muzicii româneşti?
– Să scoată B.U.G. Mafia un album cu colinde.
– Care este culmea peţitului?
– Să ceri mâna fetei şi să primeşti piciorul tatălui.
* * *
La solicitarea sa insistentă, i-am spus într-o zi prietenei mele un banc despre căpuşorul ei cel blond.
– N-am înţeles totuşi… îmi zise ea, un pic dezamăgită.
– Asta pentru că e sec, scumpa mea…i-am răspuns, zâmbind şi trecându-i tandru mâna prin păr.
* * *
De ce era coadă mare la înmormântare

Un bărbat lua micul dejun, un sandviş şi o cafea, când vede trecând pe stradă o procesiune de înmormântare foarte neobişnuită.
Un sicriu negru mare era urmat la câţiva paşi de un alt sicriu negru mare.
În spatele celui de-al doilea sicriu mergea un bărbat solitar cu un imens câine pitbull ţinut în lesă. În spatele lor mergeau înşiruiţi aproximativ 200 de bărbaţi trişti.
Privitorul nu a putut să-şi stăpânească curiozitatea, s-a apropiat de bărbatul care ducea câinele şi l-a întrebat:
– Domnule, ştiu că este un moment foarte nepotrivit să vă deranjez, dar ce tragedie s-a întâmplat. A cui este înmormântarea?
Bărbatul a răspuns:
– Ei bine, în primul sicriu se află soţia mea.
– Ce a păţit?
– Câinele meu a atacat-o şi a omorât-o.
– Şi cine se află în al doilea sicriu?
– Soacra mea. Ea încerca să o ajute pe soţia mea, dar câinele s-a repezit şi la ea şi a omorât-o.
A trecut un moment solemn de linişte între cei doi bărbaţi.
– Domnule, pot să vă cer împrumut câinele?
– Sigur că da… aşezaţi-vă la coadă…