Leon Chirila
În întrega existenţă a umanităţii, conflictele dintre membrii sau grupurile acesteia au făcut parte intrinsecă, iar odată cu dezvoltarea şi modernizarea societăţii, războaiele au devenit din ce în ce mai aspre, mai grele, mai dezastruoase. Nu ştiu dacă există o statistică a pierderilor de vieţi omeneşti sau a distrugerilor materiale din războaiele purtate în toate timpurile – deşi ar fi foarte interesantă şi, mai ales, plină de învăţăminte – dar ştiu că, după ultima conflagraţie mondială, în lume au fost doar câteva zeci de zile de…pace! Un profesor ne spunea, prin anii 70, în vremea studenţiei mele, că, în ceea ce priveşte conflictele armate, există o…”teorie a supapelor”, care demonstrează că după încheierea unui război, un altul se declanşează imediat! Ţinând cont de această situaţie, întrebarea pe care firesc ar trebui să ne-o punem este „De ce şi pentru ce sunt războaie?”
Probabil, se vor găsi numeroase răspunsuri, în funcţie de interesele respondenţilor sau a…provocatorilor de războaie. Dar sigur, declanşarea conflictelor armate din zilele noastre – şi, probabil, dintotdeauna – a fost generată de dorinţa de putere şi de înavuţire. Chestia cu puterea nu trebuie demonstrată pentru că este pe cât de simplă, pe atât de parşivă şi uşor de sesizat la mulţi dintre semenii noştri. Când este vorba, însă, despre înavuţire, problema se complică deoarece averile, întotdeauna, „au făcut cu ochiul”, iar de la o vreme ele mai trebuie şi controlate. Iar în această din urmă situaţie este mai mult de comentat. În primul rând, foarte mari venituri se obţin din producţia de armament. Pe de o parte, această producţie este destinată testărilor, iar pe de alta, chipurile, apărării, care apărare, de foarte multe ori înseamnă, de fapt, agresiune cu scopuri bine determinate – distrugere, ocupare, intimidare.
Conflictele armate majore nu au lipsit nici în ultima perioadă de timp, în care organele şi organismele de securitate şi de luptă pentru pace sunt tot mai numeroase. „Primăvara arabă” s-a transformat într-un război sadea în Siria, prin Afganistan şi Irak nu se poate vorbi despre pace, Israelul şi palestinienii sunt într-o permanentă luptă, iar de ceva vreme, în Ucraina vecină se desfăşoară un veritabil război, în timp ce radicalismul criminal al aşa-numitului Stat Islamic întregeşte, într-un fel, harta conflagraţiilor de pe Terra. De ce se petrec toate aceste evenimente tragice cu morţi, răniţi, dispăruţi, refugiaţi cât cuprinde şi imense pagube materiale? Răspunsul este unul singur: pentru că sunt arme, pentru că există mijloace militare de distrugere – pe de o parte, şi pentru că dorinţa de înavuţire nu are margini.
Este foarte clar că războaiele reprezintă finalitatea producţiei de armament, că din vânzarea armelor se obţin profituri de neimaginat. Iar ceea ce este perfid în această îndeletnicire criminală o constituie o anume subtilitate la fel de criminală: ajutorarea celor aflaţi în conflicte sau a supravieţuitorilor acestora! „Milostenia”, atunci când se practică, este infimă în comparaţie cu câştigul imens al producătorilor de armament şi, de regulă, se acordă, din bani publici!
Aşadar, opriţi producţia de arme şi veţi trăi şi mai bine, şi mai liniştiţi!?!
