Pomenirea Sfintei Mare Muceniţe Ecaterina

Aceasta a trăit pe vremea împăratului Maximian, prin anii 304, şi se trăgea din cetatea Alexandriei, fiind fiica unui principe care se numea Consta. Era foarte frumoasă şi înaltă la trup. Aceasta a studiat toată învăţătura şi ştiinţa grecească şi latinească, citind pe Homer şi pe Virgiliu, marele poet al latinilor, pe Asclepios şi pe doctorii Hippocrat şi Gallin, pe filosofii Aristotel şi Platon, pe Filistion şi Evsevie, şi învăţătura cea tainică a marilor magi (astronomi) Ianni şi Iambri, pe a lui Dionisie şi profeţiile Sibilei. A mai învăţat ea şi tot meşteşugul retoricesc (al grăirii frumoase), cât se afla pe atunci în lume. Şi nu numai acestea, ci şi multe alte limbi şi dialecte ale multor neamuri cunoştea. Nu numai cei ce au văzut-o o admirau, ci şi aceia care doar auziseră de renumele şi înţelepciunea ei. În anii împăratului Maximian şi ai fiului său, Maxentie, a fost prinsă pentru mărturisirea cea în Hristos şi a fost cercetată cu multe feluri de chinuri. Iar cu înţelepciunea sa şi cu buna grăire, a înduplecat pe o sută şi cincizeci de ritori ca să creadă în Hristos, împreună şi cu alţi mulţi păgâni. Iar pentru aceasta, a fost chinuită şi în final i s-a tăiat capul, luând astfel cununa muceniciei.