Dintre aceşti Sfinţi Mucenici, Samona şi Gurie s-au nevoit în zilele împăratului Diocleţian şi ale guvernatorului Antonie. Gurie se trăgea din satul Sargochitia, iar Samona din Ganad. Fiind pârâţi că sfătuiesc pe oameni să nu jertfească la idoli, îndată i-au spânzurat şi pe unul şi pe altul de câte o mână, îngreunându-le picioarele cu pietre, şi au stat spânzuraţi de la al treilea ceas până la al şaselea. Apoi, coborându-i, i-au băgat într-o temniţă întunecoasă, cu picioarele strânse în butuci, şi au zăcut patru luni în legături, chinuiţi de foame şi de sete. Scoţându-i din temniţă, iar au fost chinuiţi cei doi sfinţi, iar în final lui Gurie i-a fost tăiat capul, iar Samona a fost spânzurată. Aviv, diacon fiind cu rânduiala, a fost pârât în zilele împăratului Liciniu că învaţă în oraşe şi în sate cuvântul Domnului. De aceea, ţinându-l spânzurat şi bătându-l, l-au adus iarăşi la cercetare şi, neînduplecându-se după voia tiranului, a fost dat focului şi aşa şi-a săvârşit mucenicia sa.
