Să nu dai la oase, să nu furi votul omului de la ţară, să nu ciordeşti mireasa decât în timpul nunţii şi să faci o comisie parlamentară sunt câteva reguli impuse şi metode de a face lumea să stea în casă, în faţa televizoarelor, să nu iasă la revoluţii. Politicienii ştiu asta.
Altfel, chestionarele, sondajele şi dilemele ancestrale ale neamului – la care nu s-au primit răspunsuri – “Cine sunt teroriştii ?”, „De ce a divorţat Ştefan de Zână ?” – le pot căpăta prin intermediul întrebărilor reporterilor şi în urma înregistrărilor din mediul ambiental – privighetoarea, cucul, pupăza, pitpalacul, cocoşul de munte, bufetul parlamentului– şi prin luările de cuvânt ale parlamentarilor de azi – anchetaţii de mâine. Fireşte, una este să vadă telespectatorul un suspect bocciu – de ajung gravidele minore să nască prematur, şi altceva să fie suspectul – parlamentar carismatic – acelaşi de pe buletinul de vot, dar mai îmbătrânit un pic. N-am zis în rele.
Deci, la televizor, reporterii duri, din ultima generaţie – agreaţi de anchetatori – pun întrebări perverse şi cu substrat. “De ce l-aţi omorât ?“, „Sunteţi vinovat ?”, “Dar cu calul ce-aţi avut ?” sunt câteva din ele. Iar lumea aşteaptă cu sufletul la gură răspunsul, ca atunci când se bat loviturile de departajare, iar protagoniştii mai slabi de înger se întorc cu spatele la Poarta Albă şi cu faţa la Mărgineni, că-i regimul penitenciar mai deschis oricărui rezultat. Ceea ce caută de mii de ani naţia poate fi inclus în vorbele aruncate la ceas de seară de un suspect- ales.
“Mai întâi, bună seara! Eu am încredere în zisele poporului român – „Hoţul neprins e negustor cinstit”, deci şi în justiţie. Cred cu tărie că procurorul general Tiberiu Niţu a bătut suficient şaua ca să priceapă iapa când a zis “Recuperarea prejudiciului creat prin infracţiune este un fel de «probatio diabolicum»”. De aia, e bine cum procedează poliţiştii – amendează şi ei pe-alea de pe centură. Aşadar, fac precizarea pentru dumneavoastră, telespectatorii dv., pentru Radu Tudor şi pentru cei care s-au liberat mai târziu din puşcărie că m-am deplasat cu banii personali până la buza cimitirului, nu cu elicopterul, nu cu diurna suporterilor – cum eronat s-a scris în ediţia on-line a postului dumneavoastră. Acolo, în calitatea pe care o aveam – membru în comisia de studiere a cailor galben – albăstrui, am încercat să înţeleg filosofia poporului român – “De ce ieşim la vot ?” – şi cum a rezistat el fără TVA redusă la pâine. Poate că vorbele mele vor deranja pe unii, cum e domnul Mugur Ciuvică – pe care l-am auzit zicând
“Mânca-v-aş gura, eu când apuc să ciripesc ?“ – dar îl asigur că, potrivit cercetărilor şi instructajului din arestul IPJ, toţi au dreptul la ceea ce ştiu mai mult să facă pentru ţară: să vorbească – fie la vorbitor, fie la tribuna Parlamentului. Văd că aveţi o lady Firea în studio, o resalut pe această cale a undelor televizate. O adevărată gentiloamă pentru cei care nu o cunosc, care plusează la capitolul imaginea soţului şi demonstrează, încă o dată, că în spatele unei femei televizate se mai află şi alţii, nu numai Voiculescu. Deci, eu m-am deplasat cu banii de la Parlament, bani personali. Am aici– şi aş ruga cameramanul dumneavoastră să-l focalizeze – pe martorul-cheie. Deşi e mai timid, poate depune mărturie în exclusivitate şi numai dacă e solicitat. Dacă e stresat de mai multe televiziuni deodată, el se poate divide în martorul – zăvor, martorul- garanţie la sticla de bere, că nu-i CTP, să repete ca un papagal acelaşi lucru la patru posturi de televiziune.
Aş mai vrea să-i salut pe această cale şi pe votanţii mei din zona de nord-est a ţării şi să le transmit că răbdarea poporului se consumă, într-adevăr, ca zahărul sau uleiul împărţit la caz de belele – altele decât noi – dar că tot ce-i val ca valul trece. Rămânem numai noi, pietrele de moară ”.
De ce ne-aţi omorât ?
Florin TĂNĂSESCU