Inainte de a vorbi despre ridicarea monumentului sa vedem de ce autoritatile au luat totul de la inceput.
Intr-adevar, in Ploiesti existase, asa cum am aratat in articolul trecut, un bust al lui Caragiale dezvelit in 1935 si care disparuse la 21 mai 1944, in bombardamentul care distrusese corpul central al Liceului „Sfintii Petru si Pavel”. Toata lumea credea ca bustul a pierit atunci, o vreme l-au regretat, apoi l-au uitat. Chiar intr-o lucrare meritorie si cvasioficiala, aparuta in 1971, se scria: <>.
La inceput si eu eram convins de acest fapt. In 1949 am devenit profesor la Scoala Medie Tehnica de Petrol din Ploiesti, care in anul 1950 s-a mutat in corpul central, refacut, al fostului liceu. Pe la jumatatea lui octombrie, plecand de la scoala, cu un elev, acesta mi-a povestit ca, tatal sau fiind la razboi si neavand mama, locuia pe strada Crivatului la bunicii sai. In dupa amiaza zilei de 21 mai 1944, a venit la bunicul lui, care era chirigiu, profesorul Simache, care locuia cu camera mobilata in vecinatate. L-a tocmit, i-a platit arvuna si au plecat. S-a intors dupa doua zile si le-a povestit ca a incarcat de la liceu niste lucruri ramase zdravene si un „cap de fier” al lui Caragiale. Le-a spus si unde le-a dus, dar baiatul avea numai opt ani si nu a tinut minte, iar bunicul lui a murit dupa doi ani.
Am luat in serios aceasta informatie si la prima intalnire cu Simache, l-am intrebat cu toata siguranta, de ce nu scoate la iveala bustul vechi, pe care il pastreaza acum fiind momentul pentru restaurarea lui. Profesorul m-a privit o vreme banuitor, apoi intelegand ca stiu secretul, mi-a zis:
-Sa taci din gura ! O sa-l scot cand o sa fie cazul. Daca-l scot acum „astia” (asa numea el oamenii regimului comunist) or sa zica merci, or sa-l puna intr-un protap si gata, au scapat de griji. Si e mic, e prea mic, ne trebuie unul mai mare si mai impunator. Si apoi de ce n-am avea doua busturi, doar suntem orasul lui Caragiale. Pe ala mai mic o sa-l scot eu cand o sa fie cazul…
In prezent, bustul Letitiei Ignat se gaseste la muzeul „I.L.Caragiale”.
Sa revenim, deci, la realizarea noului monument. Sectia de Cultura si Arta a Comitetului Executiv al Sfatului Popular a contractat si angajat doi sculptori, cei mai cunoscuti in judetul nostru la acea data, Gheorghe Damian si Gheorghe Coman, membri ai Uniunii Artistilor Plastici.
Gheorghe Damian, nascut la Soimari in 1901, absolvent al Scolii de Belle Arte din Bucuresti, sectia desen si sculptura se stabilise in Ploiesti unde ocupase functia de conservator al Muzeului Prahovei. In acel moment incepuse sa lucreze ca profesor de desen la Scoala Populara de Arta. Printre lucrarile lui de pana atunci, se gaseau cateva remarcabile basoreliefuri, cu subiecte din epoca lui Mihai Viteazul si avea sa mai faca un bust al lui Caragiale.
Gheorghe Coman era mult mai tanar. Se nascuse la Ploiesti, la 8 septembrie 1925, si era proaspat absolvent al Institutului de Arte Plastice din Bucuresti – sectia sculptura, dar studiase si la Institutul de Stiinte Economice din Capitala. A mai creat si alte busturi de exterior: Nicolae Balcescu, Ion Negulici, Vasile Carlova.
Paul D.POPESCU