Toma T. Socolescu in viata cultural-artistica a Prahovei (LXXIX)
Momentul deschiderii era bine ales. In acel moment, Partidul Nationalist Democrat se gasea atunci la putere, Iorga era premier, Munteanu-Ramnic era ministru, Socolescu era deputat (la fel ca alti prieteni ai lui), prefect era generalul Tautu, iar primar era D.Motoiu (care avea si majoritatea consilierilor iorghisti). In aceste conditii, desigur ca cererile acestea au fost satisfacute imediat, ca si altele. Mai mult decat atat, Socolescu a reusit sa obtina si un oarecare spatiu pentru muzeu.
In 1925, expirand contractul, tipograful Dumitrescu-Toboc a eliberat si partretul pavilionului sudic al Palatului bailor comunale pe care primaria a inceput sa-l foloseasca in diverse scopuri. In 1931, D. Motoiu i-a cedat lui Socolescu doua incaperi pentru organizarea muzeului. Muzeul, deschis oficial in 1930, a inceput sa fie vizitat, practic, din 1931, cand Socolescu a numit un foarte activ „director” in persoana prof. N.I. Simache si a stabilit un program de vizitare. Era, dupa expresia unui articol din presa, „un muzeu mic cu opere mari”.
Socolescu a continuat sa se ocupe de muzeu si dupa inaugurarea lui. La recomandarea lui Munteanu-Ramnic l-a numit „director” al Muzeului pe tanarul profesor Nicolae Simache, care i-a dat, cu adevarat, viata.
Curand, dupa moartea lui Ion Ionescu-Quintus (1933), el propunea primariei sa aloce o suma mare de bani pentru a cumpara, pentru muzeu, deosebit de valoroasa colectie de tablouri a acestuia, pentru a nu pleca din oras. Nu s-a putut face, insa, nimic in acest sens.
Tot Socolescu a facut rost de bani pentru tiparirea unui elegant catalog al „Pinacotecii” elaborat de N.I.Simache si Har. Margineanu. Sunt prezentate succint toate cele 138 de lucrari aflate in patrimoniul muzeului in primavara anului 1939, cu o notita biografica pentru fiecare autor. In prefata catalogului se face istoricul Pinacotecii, dar si a bibliotecii si este subliniat rolul lui T.T.Socolescu.
In 1941, cand primaria a avut nevoie de intreaga aripa sudica a Palatului bailor municipale, Muzeul de arte frumoase a trebuit si el sa se mute. Dupa o solutie tranzitorie, Socolescu i-a gasit o excelenta locatie. Era vorba despre parterul „Primariei noi” (inaugurata in 1894), un spatiu care pana atunci fusese inchiriat unui magazin si pe care municipalitatea il oferea gratuit muzeului si pe care Socolescu l-a facut utilizabil in cateva zile. Care au fost avantajele mutarii aici ? In primul rand, ca se gasea in centrul – din toate punctele de vedere – al orasului. Functiona chiar sub primarie, iar pe o raza de 400 de metri se gaseau toate institutiile principale: prefectura, tribunalul, cu judecatoria de ocol urbana Ploiesti, Administratia financiara, Camera de Comert si Industrie, Revizoratul scolar, Bursa Ploiesti. Se mai gaseau in zona sase banci, iar Banca Nationala se gasea chiar in marginea ei si tot aici se gaseau marile magazine ale orasului.
In fata primariei era locul de intalnire cel mai frecvent pe care si-l dadeau ploiestenii, fie gradina publica de vreo 1.500 mp, unde fusese mutata statuia Libertatii si de unde se vedea perfect orologiul primariei, dar, mai ales, „pe insula”. Insula aceasta era un refugiu de peste 100 mp, inconjurat cu bordura de granit si asfaltat, de unde se vedea bine „ceasul de la Herjenescu”. Aici se fixau cele mai multe intalniri sentimentale sau de afaceri si tot aici era „capul” celor cateva trasee pe care circulau autobuzele municipiului.
In orice caz, aici se intalneau sau treceau, zilnic, toti cei susceptibili de a fi vizitatori ai muzeului.
In al doilea rand, spatiul – care pana atunci fusese inchiriat unui magazin- consta intr-o sala mare (13x8m; deci peste 100 mp) si foarte inalta (7 m) si doua incaperi mai mici in care s-au amenajat un birou si un depozit.Trei dintre peretii salii ofereau o suprafata enorma de expunere (peste 200 mp). Peretele dinspre strada (unde fusesera inainte vitrinele) era format si acum mai mult din geamuri si, cum era orientat catre sud, lasa sa patrunda multa lumina naturala. Nu stiu daca existase si inainte sau fusese creat de Socolescu, un balcon interior din lemn, lat de 2 metri, de-a lungul celor trei pereti, la inaltimea de 4 m. Frumos lucrat, cu doua scari de acces la capete, el permitea admirarea in voie a lucrarilor expuse in partea superioara a peretilor.
Paul D.POPESCU