Octavian Grigore a fost partas la ascensiunea echipei Unirea Urziceni, inceputa in 2003, cand Dumitru Bucsaru a inceput sa investeasca in „ciulinii Baraganului”, apoi, sezonul trecut a cunoscut, la propriu, si decaderea echipei ialomitene, care a scris istorie cateva sezoane in fotbalul romanesc. O istorie in care, la final, raman, ca „rabufniri de orgoliu”, sau „minuni”, succese impotriva echipelor Steaua si Dinamo, care au fost batute, chiar dupa ce s-au „alimentat” cu vedetele Unirii.
– Tavi, cum a fost „experienta” de la Urziceni ?
– Eu am antrenat Unirea Urziceni prima data in 2003-2004, preluand-o in etapa a sasea, cred, pana la final, cand am terminat pe locul 3. Nicu
Epaminonda mi-a fost jucator si atunci, si acum. Venirea mea la Urziceni si prima si a doua oara s-a datorat lui Felix Grigore, caruia ii multumesc pentru ca a avut incredere in mine si atunci si acum. Cred ca sunt singurul antrenor cu doua mandate la Urziceni, in perioada sa de ascensiune. Am lasat Chimia, cu care cred ca terminam pe primul loc, stabilitatea de la Brazi, si m-am dus imediat la Urziceni. Poate ca nu am procedat 100% asa cum trebuia, dar provocarea era mult prea importanta, mi-am dorit sa ajung in Liga I, pentru ca am ratat aceasta sansa de prea multe ori. Acum, nu as mai lasa o echipa pentru alta, intr-o situatie asemanatoare, dar nu-mi pare rau de pasul facut in toamna; era necesar.
– Ai invins Steaua si Dinamo, mari surprize in tur, la doar cateva zile dupa ce erai instalat!
– Jucatorii au meritul principal, pentru ca unii dintre ei chiar au dat dovada de spirit de sacrificiu. Paduretu a dat un adevarat exemplu, inaintea partidei cu Steaua – nu se antrenase de doua saptamani, a venit la masa de pranz de dinaintea meciului si mi-a spus ca se simte in stare sa joace! A facut-o foarte bine, am ramas uimit de vointa sa. I-a ambitionat faptul ca vor juca impotriva fostilor colegi si declaratia lui Gigi Becali, ca ne vor da sapte goluri! Nu spera nimeni la un asemenea succes, eram vazuti ca victime sigure, mai ales ca la o zi dupa ce am ajuns acolo, Brandan si Marinescu, care pe mine cred ca m-ar fi ajutat foarte mult, au plecat si ei. Practic, am facut un singur antrenament cu „Marin”, pe care-l cunosteam foarte bine, pentru ca a jucat inca din 2002-2003 la Petrolul, sub comanda mea.
– Cum pot fi batute Steaua si Dinamo, in asemenea conditii, „anormale”?
– Steaua si Dinamo se bat cu o organizare buna. Am cautat sa ne aparam exact, departe de poarta si sa surprindem pe contraatac. Dinamo se descoperea, avea probleme in aparare, Steaua nu a reusit sa ne surprinda cu nimic. Afluenta de jucatori noi in echipa mea a reprezentat o motivatie, pentru ca doreau sa arate ca au valoare, la Steaua a fost un dezavantaj, dadeau impresia ca sunt doua tabere.
– Care erau conditiile financiare la fosta campioana?
– Singurele prime luate de jucatori, in tur, au fost dupa aceste doua victorii, maximum 1000 de euro, cumulate! Cand auzeam pe ce bani se joaca in alte parti, ne amuzam. Uneori, la Unirea, si berea de dupa meci o platea fiecare.
Cred ca sunt singurul antrenor de Liga I, care nu a dat o amenda, campionatul trecut, in cele cateva luni petrecute acolo. O data, pentru ca jucatorii erau de un bun simt deosebit, profesionisti, seriosi, apoi, din ce era sa le luam ?! Nu aveau rost astfel de masuri, ne intelegeam, pur si simplu.
– Se putea salva fosta campioana de la retrogradare?
– Unirea ramanea in Liga I, in conditii normale. Termina chiar in primele 10, erau conditii de pregatire foarte bune, au lipsit banii. Pacat de ceea ce s-a intamplat, este totusi echipa de la noi cu cel mai bun parcurs in Liga Campionilor.
– Cum e sa fi debutant in Liga I, la o echipa care venea din Cupele Europene?
– E greu si usor, in acelasi timp, sa antrenezi dupa Dan Petrescu si Rony Levy. Greu pentru ca trebuie sa te ridici la nivelul asteptat de jucatori, dupa participarea in Cupele Europene, usor – pentru ca gandesc fotbalul, il respecta. Ma refer la cei ramasi la echipa din „garda veche”. In plus, Todoran si Cernea mi-au fost colegi, ca jucatori, ma intelegeam bine cu ei, cu toata lumea.
– Ce va urma pentru Tavi Grigore?
– Orice, de la Liga a III-a la Liga I, dar undeva unde sa fie seriozitate, sa existe un obiectiv.
Cariera de antrenor a lui Octavian Grigore
A debutat ca antrenor secund sub comanda lui Ion Marin, in 1996, la un an dupa castigarea Cupei Romaniei, cand inca era si jucator activ, la Petrolul.
Ca antrenor principal a debutat in 2000, la divizionara C Petrolistul Boldesti, cu care a ratat promovarea in B, terminand pe locul II.
In divizia B a antrenat, prima data, in 2002-2003, cand a reusit, cu Petrolul, promovarea in Liga I, locul fiind vandut, apoi, campioanei actuale, Otelul.
A trecut apoi pe la Unirea Urziceni, FCM Targoviste, Chimia Brazi ( 2 mandate, in B si C), din nou, Petrolul, Stiinta Bacau.
A luat Licenta „PRO” in 2005, fiind posesorul licentei cu nr. 38, in a doua promotie a scolii.
A debutat ca antrenor in Liga I, cu succesul impotriva Stelei, la Unirea Urziceni.
Marian DIMA
