Sfintii Mucenici Paramon, Filumen si Valerian

In vremea imparatiei rau-credinciosului imparat Decie, era la rasarit un voievod cu numele Achilin, care prigonea foarte mult pe crestini. Acesta a adunat odata in temnita un numar de trei sute saptezeci de crestini si, vrand a merge la via sa din Valsatin, a poruncit sa duca pe mucenici impreuna cu sine, pentru ca urma sa treaca pe langa capistea lui Poseidon, vrand sa-i sileasca pe dansii ca sa aduca acolo jertfa idolilor.
Dar n-a putut sa-i induplece, nici cu imbunari, nici cu amenintari. S-a intamplat a trece pe acolo un barbat cu numele Paramon, de credinta crestina.
Acesta, vazand atata multime de sfinti mucenici pregatiti pentru patimire, a stat inaintea capistei idolesti si a strigat cu glas mare: “O, cat de multi drepti sunt injunghiati fara vina, de necuratul voievod, pentru ca nu se inchina idolilor lui celor fara de suflet si muti”.
Iar voievodul, auzind aceste cuvinte ale lui Paramon, s-a aprins de manie si a poruncit slugilor ca indata sa-l ajunga si sa-l omoare pe acesta. Iar fericitul Paramon, nestiind acea porunca a voievodului, mergand pe calea sa, iata l-au ajuns slugile pagane ale necuratului voievod si l-au prins pe el.
Si asa Sfantul Mucenic Paramon si-a dat cinstitul suflet in mainile lui Dumnezeu. In acelasi timp si sfintii mucenici, cei mai inainte pomeniti, trei sute saptezeci au fost taiati pentru marturisirea lui Hristos.