Ca Primaria ii va muta in casutele de necesitate la sfarsitul lunii ianuarie, ca ii va muta la inceputul primaverii, ca inainte de Pasti, ca la 1 Mai, ca putin inainte de alegeri… Toate promisiunile au fost mincinoase. Cei 40 de romi adapostiti in sala de sport, in urma incendiului care le-a ars casa, in prima zi, anului 2008, au fost mutati in „vagoanele” cumparate de administratia locala abia in iulie. Sase luni au stat in sala de sport, ca intr-un urias balamuc: injghebandu-si adaposturi din portile de fotbal, pereti de carton si dormeze puse de-a curmezisul, cautand sa se separe cumva de cei cu care imparteau hangarul in care elevii fac orele de educatie fizica.
Or fi ei romi, dar si romii au nevoie de intimitate, dupa cum spune una dintre femeile care si-au adus calabalacul in baraca pe care Primaria i-a pus-o la dispozitie, pe un mic platou prunduit, la intrarea in localitate.
„Si-n inchisoare daca am fi stat, tot ar fi fost mai bine: eram familii cu multi copii. Ne sculam in zgomot, ne culcam in zgomot. Si era plin de microbi in jurul nostru. Faceam corturi din paturi, deasupra copailor si ligheanelor, ca sa ne spalam, pe noi si pe copii”, povesteste Brandusa Fieraru cum s-a scurs jumatatea de an in care romii au asteptat sa fie mutati in locuintele sociale pe care primarul le-a promis ca o sa li le-aduca inca din februarie. Apoi, din martie. Apoi din aprilie. Apoi n-a mai promis nimeni nimic…
Sotul Brandusei, Marin, spune ca daca nu era el, care sa se-aseze in fata Primariei si sa ameninte ca-si va da foc – pana au sarit jandarmii si politistii comunitari pe el, ca sa stinga flacara, care nici nu fusese inca aprinsa – nici pana astazi primarul nu le-ar fi dat cheile de la locuintele de necesitate.
Acum ca le-a dat cheile si-au intrat in niste baraci fara electricitate si fara apa curenta la robinete, lui Marin ii vine sa-si mai dea o data foc: „Ce facem la iarna, ce facem noi fara caldura? Daca ne baga curent, ne-ncalzim cu resourile? Pai, daca n-o sa avem bani sa platim lumina si-o sa ne-o taie, nu murim noi, de frig, in vagoanele astea?”. „Daca n-avem canalizare, apa scursa din chiuvete n-o sa-nghete sub baraci si-o sa se infunde scurgerea?”, il completeaza Brandusa.
Nici vorba despre inca un foc – prin care sa protesteze fata de nedreptatile care i se fac – pentru ca, spune Marin, politistii l-au potcovit cu o amenda de 30 de milioane, pe care n-are cum s-o plateasca si pe care, considera el, inadins i-au dat-o politistii: ca sa-l bage la puscarie de contravaloarea banilor …
De la muzica incepea bataia
Doar unul dintre romi, Nicolae Mihalache, a ales sa-si prelungeasca sederea in sala de sport: „Pana nu-mi baga lumina si apa, nu pot sa ma duc. Cum am stat toata iarna, mai stau o saptamana sau o luna. Ceilalti s-au mutat de prosti. Dar ce, eu-s ca ei? Eu am 6 copii si nu pot sa ma duc”. Mihalache se caracterizeaza a fi mai retras: nu prea s-a inteles bine cu ceilalti romi, in timpul lunilor in care au impartit acoperisul nesfarsit al salii de sport. „Oi fi eu negru, dar mie nu-mi place tigania-tiganie. Am avut probleme cu ceilalti, m-am batut cu ei. Din cauza nevestelor, din cauza ca eu voiam muzica, iar ei voiau sa doarma. O sa ma mut in baraci dupa ce-o sa ne instaleze lumina. Daca incepe o bataie, macar sa ne vedem la fata si sa stim in cine dam”.
Ionut STANESCU