Favoriti – outsideri: 2-2

Leon CHIRILA
Actualul Campionat European de fotbal are, parca, multe similitudini cu recentele alegeri pentru administratiile locale. Iar cea mai evidenta dintre ele este aceea ca, asemenea candidatilor considerati favoriti, multe dintre echipele „cu staif” au pierdut lupta cu cei considerati outsideri. Sa amintim doar ceea ce s-a intamplat la alegerea primarului general al Capitalei, unde cel trecut pe linie moarta de catre partidul pe care l-a slujit pana acum a candidat „de unul singur” si a castigat impotriva unui buldog ce avea in spate un partid aflat pe val si un sef de stat la… lesa. Tot astfel, campioana mondiala en-titre a sucombat in „sferturi” la Europene, dand peste cap toate pronosticurile cunoscatorilor in ale fotbalului si, mai cu seama, pe ale locuitorilor cu… cizma.
Cu alte cuvinte, nici in alegerile locale din Romania, si nici in intrecerea continentala de fotbal din Austria si Elvetia, socotelile de-acasa nu s-au potrivit cu cele de la targ, situatii care, in mod evident, nu puteau ramane fara urmari. Se stie, la noi, partidele au si trecut la masuri radicale de schimbare a conducerilor organizatiilor locale care nu s-au evidentiat in intrecerea electorala – iar demiterile sunt la ordinea zilei, devansand, ca pondere, demisiile de onoare la care politicienii sadea recurg fara a fi impinsi de la spate. La noi insa, in paranteza fie spus, se asteapta faultul grosolan pentru a scapa de cel agatat de un post. La italieni, de pilda – care au luat-o pe cocoasa, dupa 88 de ani, de la spanioli – inlocuirea antrenorului Donadoni nu este o problema, campionii mondiali (inca) urmand sa fie manageriati – se spune – de o celebritate numita Marcello Lippi.
Ramanand in fotbalul continental, sa mai mentionam cateva curiozitati oferite de intrecerea din acest iunie 2008, care a mobilizat 16 echipe la start si care acum mai are doar patru. Si sa mentionam ca, in acest moment, scorul intre favoriti si outsideri este egal: 2-2. De parca ar fi tras cu ochiul la scena noastra politica! Au ramas sa lupte, in continuare, pentru trofeul european, asa-zisii favoriti – Germania si Spania, si tot atatia „nazdravani” care, deloc impresionati de „firma” adversarilor, au ajuns in semifinale. Iar ceea ce au facut ei pana acum, dar si comportamentul celor care nu mai sunt in intrecere ne-au aratat ca nici de-acum inainte nu poti fi sigur pe victoria unuia sau a altuia. Ca-n alegeri!?! Iar argumentele nu sunt putine. Croatii si olandezii – aceasta portocala mecanica pe care noi am vrut s-o stoarcem dar ne-a fost teama sa-i dam si coaja la o parte – si-au subestimat, de pilda, adversarii si au pierdut. Portugalia, la randu-i, jucand prea latin cu robotii germani, si-a dat seama, probabil, dupa ultimul fluier al arbitrului, ca trebuia adoptata o alta tactica. Situatie care seamana leit cu iesirile in decor ale multor politicieni porniti in campanie cu surle si tobe.
Si daca Germania si Spania mai pot fi considerati, inca, favoriti, sa dam, totusi, Cezarului, ce-i al Cezarului: Rusia si Turcia au spulberat pronosticuri, au intors un continent pe dos, au demonstrat ca fotbalul poate fi altfel. Rusii au fost deja caracterizati ca fiind o echipa de nebuni, care nu stiu sa puna frana – nu intamplator, pe capul (picioarele) lui Arsavin, miliardarul Abramovici a pus 20 de milioane de lire sterline – iar despre ienicerii lui Fatih Terim ce sa mai spunem? Ca vor juca semifinala avand pe post de mijlocas un portar! Aceasta inseamna ca, pana acum, jucatorii de camp si-au dat sfantul suflet pe gazon, au luptat cu toata daruirea – chiar si peste limitele regulamentului – dar au obtinut victoria. Si rusii, si turcii sunt de apreciat, iar exemplul lor nu-i de urmat doar in fotbal, ci si pe terenul pe care joaca politicienii.