Foarte apropiata deschidere a cursurilor scolare ne-a facut sa ne indreptam atentia spre o cladire cu o semnificatie in trecutul invatamantului ploiestean.
Nu mult dupa inceputul secolului al XIX-lea, insula triunghiulara cuprinsa intre strazile de azi Nicolae Balcescu, Stefan cel Mare si Dr. Bagdazar intrase in mainile boierului Iordache Cantacuzino. In partea de nord a terenului, el a construit o locuinta (“casele mari”) cu acareturile ei in care s-a si mutat cu familia in anul 1831 sau 1832.
Dupa cativa ani, Iordache Cantacuzino, ales deputat in obsteasca obisnuita adunare, s-a mutat la Bucuresti, inchiriindu-si casele din Ploiesti Magistratului (primariei) orasului, cu tot terenul. In “casele mici”, unde fusese pana atunci cancelaria administratiei mosiilor boierului Cantacuzino, in anul 1836 a fost instalata prima scoala publica din oras , “Scoala domneasca“.
Scoala la care ne referim nu se gasea exact pe locul celei pe care o prezentam, ci ceva mai spre nord si cu fatada spre strada Stefan cel Mare.
Aici a functionat Scoala domneasca aproape o jumatate de secol; in anul 1846 fetele au fost scoase de aici facandu-se o scoala publica pentru ele. Timp de doi ani (1864-1866), localul acesta a gazduit si cursurile proaspatului gimnaziu “Sfintii Petru si Paul” pana la construirea localului lui. In felul acesta I.L.Caragiale a petrecut in acel local cinci ani (clasele II-IV primare si clasele II-III gimnaziale), mai mult de jumatate din intreaga lui scolaritate.
Intre timp, aparusera in Ploiesti si alte scoli publice de baieti: Nr. 2, Nr. 3, Nr.4, toate cu localuri noi, frumoase, solide si incapatoare. Prin 1880, Primaria, Comitetul scolar, Revizoratul scolar au cazut de acord ca este necesara o cladire noua pentru Scoala Nr.1, scoala de elita a orasului. Paralel cu strangerea fondurilor, s-au confectionat planurile si s-a hotarat amplasarea edificiului tot pe terenul vast apartinand scolii, dar ceva mai la sud-est de vechea lui cladire, pentru ca, in timpul lucrarilor, aceasta sa poata fi folosita, in continuare, la tinerea cursurilor.
Planurile noului edificiu prevedeau, de fapt, ridicarea a doua cladiri cu etaj, avand un perete comun, care nu era strabatut de nicio usa si de nicio comunicare. Dupa trei ani, edificiul era gata. Fiecare dintre cele doua scoli dispunea de cate patru sali de clasa, doua holuri mari, doua cancelarii etc. Scoala de fete adusa aici avea fatada chiar in Strada Justitiei (azi, N.Balcescu), cea de baieti, dupa daramarea scolii vechi, a ramas in fata cu o mare curte pana la Strada Stefan cel Mare.
Pentru ca asupra acestui edificiu vom mai reveni nu vom mai spune decat ca, in 1940 el a fost grav afectat de cutremur, dupa care etajul a fost demolat si parterul – renovat si consolidat.
Paul D.POPESCU