Ca in fiecare an, in a doua jumatate a lunii august, Ungaria este gazda unuia dintre cele mai prestigioase festivaluri internationale de folclor, „Summerfest”, ajuns la a XIV-a editie.
In acest an, Festivalul a reunit peste 700 de artisti (dansatori si instrumentisti), din Cipru, Croatia, Daghestan (Federatia Rusa), Ecuador, Elvetia, Franta, Irlanda, Italia, India, Indonezia, Japonia, Macedonia, Mexic, Peru, Portugalia, Romania, Serbia, Turcia si Ungaria. Plus alte patru grupuri de dansatori de etnie maghiara, venite din Brazilia, Serbia, Slovacia si Romania (un ansamblu folcloric din Ludus).
Romania a fost reprezentata de Ansamblul folcloric „Chindia” al Casei Sindicatelor din Ploiesti (director Ioan Balcinoiu), unul dintre cele mai reputate grupuri folclorice romanesti, care in decursul celor peste 60 de ani de existenta a colectionat o multime de diplome si de trofee la festivalurile si la concursurile internationale la care a participat.
Actuala editie a „Summerfest” a fost gazduita de trei localitati, situate pe malurile Dunarii, in imediata apropiere de Budapesta: Szazhalombatta, Rackeve si Tokol. Dansatorii ploiesteni – care au evoluat pe toate scenele din aceste orase – au impresionat publicul prin varietatea dansurilor, a costumelor si, nu in ultimul rand, prin virtuozitatea cu care au interpretat suitele de dansuri din Moldova, Muntenia, Oltenia si Marginimea Sibiului. Evolutia Chindiei (maestru coregraf Constantin Dogaru) a fost remarcata de toti conducatorii grupurilor folclorice, multi dintre ei avansand ploiestenilor invitatii de participare la festivalurile folclorice organizate de tarile lor. Am remarcat, de asemenea, si aprecierile laudative, venite din partea organizatorilor maghiari la adresa artistilor romani. Gabor Budai, bunaoara, unul dintre directorii Festivalului, ne-a declarat: „Ansamblul «Chindia» este, in opinia mea, cea mai placuta surpriza a festivalului. M-au impresionat spectaculozitatea si dinamismul dansurilor, ca sa nu mai spun de frumusetea costumelor si a… fetelor voastre. Felicitari!”
Un moment mai putin placut trait de artistii ploiesteni a fost cel de la spectacolul de gala, atunci cand, dupa programul prezentat, ei au asteptat in zadar felicitarile vreunui membru al Ambasadei Romaniei la Budapesta, asa cum se intamplase cu aproape toate celelalte grupuri folclorice. Daca ar fi fost in sala, diplomatii nostri ar fi constatat ca, prin evolutia lor, artistii ploiesteni au fost cu adevarat ambasadori culturali, ei facand astfel lobby pentru Romania printre tinerii artisti de peste mari si tari, care nici nu prea stiau unde-i tara noastra.
Oricum, la finalul Festivalului, am ramas cu impresia certa ca o asemenea reuniune de tinerete, in care prietenia a fost la ordinea zilei, este mai importanta si mai eficienta decat orice summit international cu sefi de stat sau de guverne, prin cultura si arta stabilindu-se cele mai trainice legaturi intre oameni si tari.
Ioan POPESCU