Cancerul vezicii urinare reprezinta 2% din totalitatea cancerelor. Este mai frecvent la barbati decat la femei, cu o incidenta mai mare la persoanele cu varste cuprinse intre 60 si 70 de ani.
Principalii factori de risc sunt:
l factori ce apar¡in organismului: leziuni precursoare – papiloame vezicale, hiperplazie papilara vezicala, metaplazie a uroteliului; predispozitia genetica – apar cancere in familiile cu regimuri alimentare si metabolisme asemanatoare; cancere multiple – la acelasi individ se pot dezvolta un cancer vezical si unul bronhopulmonar.
l factori de mediu: anumite zone geografice cu incidenta crescuta (Uganda, Egipt); factori alimentari – carenta de vitamina A asociata cu fumatul; tratamente prelungite cu medicamente; factori profesionali – industria textila, de cabluri electrice, a cauciucului, a medicamentelor. Au fost identificate unele substante ca fiind carcinogeni directi pentru mucoasa vezicala (exemplu: aminele aromatice).
Cancerul vezicii urinare prezinta mai multe faze:
a) faza latenta, fara manifestari, eventual tumora este descoperita intamplator prin citoscopie sau citologie exfoliativa.
b) faza a doua se manifesta prin: hematurie capricioasa izolata, spontana, de tip terminal, volumul sau nefiind proportional cu volumul tumoral; tulburari mictionale (mictiuni frecvente), disurie (urinat dificil cu efort), durere; infectii urinare ce pot determina aparitia febrei.
c) faza de complicatii, in care se poate produce perforatia intr-un alt organ.
Diagnosticarea se realizeaza prin:
– Examen loco-regional, care include tractul vaginal cu palpare bimanuala sau tuseul rectal cu palpare hipogastrica.
– Examenul regiunilor lombare poate semnala durere lombara si rinichi mariti in volum;
– Examenul sistemic pe aparate poate evidentia eventuale metastaze la distanta;
– Citoscopia poate preciza sediul, volumul tumoral, modul de implantare, numarul tumorilor, aspectul tumorilor, aspectul mucoasei vezicale;
– Urografia si cistografia mictionala ofera informatii despre rinichi si tumora vezicala;
– Ecografia permite diagnosticul diferential intre un calcul si o tumora vezicala;
– Tomografia computerizata abdominala ofera informatii despre tumora si invazia ganglionilor limfatici.
Principalele modalitati de tratament sunt: interventa chirurgicala, radio-terapia, chimioterapia si tratamentul endovezical.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentPe negandite,
Articolul următorDe la primarie, la… Casa Alba