Leon CHIRILA
Stim toti ca, de multe ori, n-aduce anul ce aduce ceasul, ceea ce inseamna – de-i ceasul cel bun, ori, Doamne fereste!, cel rau – ca tot cu o surpriza avem de-a face. Expresia, transpusa in viata noastra politica, ar putea suna, dupa unele evenimente petrecute recent, cam asa: N-aduce DNA-ul ce aduce restructurarea guvernamentala! Ce au cei doi termeni intre ei? Am putea spune, in cateva cuvinte, ca este vorba, mai intai, despre ineficienta unei institutii de la care toata lumea a asteptat sa vada macar un corupt legat – ca s-o spunem pe romaneste, si, apoi, despre modificarile din structura actualului Executiv, asupra carora s-ar fi cazut de acord la varful Coalitiei. Dar lucrurile nu trebuie tratate simplist, ci impun cateva explicatii. Asadar, DNA nu a reusit sa-l determine pe George Copos sa demisioneze din functia de vicepremier – ca sa permita, in primul rand, eliminarea oricarei influente si, in al doilea rand sa demonstreze ca omul politic Copos are, totusi, verticalitate. Nu s-a intamplat acest lucru, ba mai mult, a declarat ca nu are nici o legatura functia din Guvern cu pseudoafacerile cu Loteria Romana si cate o mai fi avand. A devenit, insa, de o verticalitate…surprinzatoare – pe care chiar ar dori-o un exemplu pentru restul politicienilor – exact in momentul cand scaunul de vicepremier ii va fi confiscat. Deci, brusc, a devenit nemultumit de Codul fiscal si-l dor taxele puse pe…microintreprinderi; cat despre problemele cu justitia…nici o vorba!
Cam in acelasi mod vrea sa-si indrepte spinarea incovoiata de atatea afaceri si liderul conservator Dan Voiculescu. Nu s-a gandit la aceasta terapie mai inainte deoarece, pana acum, ne-a crezut, probabil, prosti. Numai ca afacerea Grivco – cu electricitatea din termocentralele romanesti luata la preturi mici si vanduta cu preturi triplate (afacere, de asemenea, de competenta DNA) – l-a determinat, de dragul…imaginii sale politice si a…fetelor sale, sa se mai retraga o data din afaceri. Abia acum – probabil dupa ce si-a facut plinul – a ajuns la concluzia, tot surprinzatoare, ca afacerile i-au creat o imagine negativa in randul publicului; si, indreptandu-si spinarea pe verticala, a rostit profetic: „Nu-i corect sa fii activ si in politica, si in afaceri!”
Asta o stim si noi, de foarte mult timp si chiar asteptam, si am militat pentru schimbarea, cat mai repede posibil, a clasei noastre politice; sau macar sa demonstreze verticalitatea caracteristica politicianului consacrat in statele democratice. Dar asa ceva nu se intampla si in democratia instaurata dupa decembrie ’89 pe meleagurile dambovitene. Verticalitatea politicianului roman este, inca, un deziderat despre care se mai spune cate ceva doar cand celor incovoiati de atatea pacate – fireste, politico-pecuniare – le ajunge cutitul la os. Intre multele exemple care se adauga celor prezentate mai sus ma voi referi doar la cel al lui Dinu Patriciu – si el demisionar politic dupa scandaluri financiare, sau a lui Adrian Nastase – care a parasit inalte functii de partid si de stat „sub presiune”, adica atunci cand mai era un milimetru ca sa fie luat de maneca si tras jos de pe fotoliile ce-i devenisera atat de dragi. Cu totii, in situatiile respective, au facut caz de verticalitatea personalitatii lor, incercand sa ne induca ideea ca „haituiala” dusmanilor le-a creat imaginea de cocosat politic si nu preocuparile lor oculte. Ca in multe alte domenii, si in cel politic, precum se vede, recunoasterea vinovatiei este o rara avis, desi aici se face cea mai inversunata propaganda pe tema verticalitatii politicienilor. Acestia iti fac, nonsalant, tot felul de promisiuni, te privesc mirati, avand spatele, bineinteles, drept – declarandu-ti inocenti ca nici usturoi nu au mancat, nici gura nu le miroase!