Vistiernicul Taxescu
A fost odata, ca niciodata, intr-o imparatie, un vistiernic care nu mai stia ce sa faca pentru a astupa o gaura mare pe care o facuse in buget chiar imparatul. De fapt, acesta ajunsese cu fundul pe tronul imparatesc tocmai promitand oamenilor o viata mai usoara – in vorbe, fara sa le sufle macar un cuvintel ca, la vremea soroacelor, le va pune pielea pe bat!Asa ca vistiernicul cu pricina si-a schimbat numele din Vladescu in Taxescu deoarece, tot dandu-se de ceasul mortii, a descoperit si a impus vreo 240 de taxe si impozite. Gandea ca astfel, imparatia va ajunge, cat de cat, in randul lumii bune care – si pe vremea imparatului cu bugetul gaurit de cota unica de impozitare cu care si-a castigat imparatia – se numea, intamplator, ca si acum, tot UE. Cu toate acestea, cu cat se strangeau mai multe dari, cu atat bugetul era mai sarac si haul cotei unice devenea tot mai amenintator pentru soarta imparatului si a imparatiei. Atunci, vistiernicul Taxescu a mai scos la bataie o taxa speciala de inmatriculare a vehiculelor pe patru roti cu propulsie proprie – denumite, din acea vreme, automobile. Si, ca sa nu stie nimeni cum a ajuns la noul bir, a dat sfoara in tara ca fiecare proprietar de automobil, mai mic de 3,5 tone, va plati imparatului taxa de inmatriculare pe care numai mintea sa diabolica o intelegea. Astfel, calculul sau tinea cont, in primul rand, de sistemul de propulsie al vehiculului – motor cu benzina, motor cu motorina, motor cu gaz, cu energie solara sau chiar cu …aer ori apa! Apoi, din filozofia nesatulului vistiernic mai facea parte varsta vehiculului care se aduna cu tipul motorizarii, dupa care intrau in calcul urmatoarele elemente de spoliere a contribuabilului proprietar de masina: capacitatea cilindrica; nivelul de poluare; coeficientul de corelare al taxei; diferenta dintre 100 (cifra de baza a lui Taxescu) si coeficientul de reducere a taxei in functie de deprecierea automobilului, toate urmand a fi impartite la 100, c-asa a vrut vistiernicul. Practic, din mintea sa a iesit, atunci, la vremea vistieriei imparatesti subrezita de cota unica de impozitare, o formula care-i punea contribuabilului mintea pe moate; adica, daca fiecare element de spoliere mentionat s-ar fi notat cu literele alfabetului, ar fi dat urmatoarea formula de…buzunareala a automobilistului: A x B x C x (100 – D) : 100.
Si, aplicandu-se formula cu pricina, i se si subtilizau proprietarului banii pentru taxa de inmatriculare cand nici macar nu apucase sa se bucure de prima plimbare cu autovehiculul! Cam asta este povestea vistiernicului Taxescu ce se tot framanta, si astazi, sa astupe gauri bugetare produse, an de an, de o cota unica de impozitare de care a tinut cu dintii imparatul sau.
Leon CHIRILA
