SA TE FEREASCA DUMNEZEU DE PRIETENI…

Dan DIMACHE

„Sa ma fereasca Dumnezeu de aliati, ca de adversari politici ma feresc singur”, cam asa ar parafraza o cunoscuta zicala, evolutiile de pe scena politica romanesca de vreun an – doi incoace. Dupa alegerile din 2004, cand lucrurile s-au asezat, dupa toate aparentele, trainic, pe actualele structuri ale puterii si opozitiei, relatiile au decurs intr-un fel deosebit de interesant, ajungandu-se astazi ca atacurile politice sa aiba loc aproape exclusiv intre aliati sau colegi de partid. Politicienii romani nu mai sunt deloc interesati de disputele traditionale cu partidele adverse, aflate de cealalta parte a baricadei, ci mai degraba cum sa-si execute „prietenii”. Cu cat mai strans i-au unit odata interese comune, cu atat mai murdare si miselesti sunt atacurile de astazi.
De exemplu, Partidul Social Democrat nici nu mai conteaza ca partid de opozitie. Luarile de pozitie si actiunile impotriva puterii sunt atat de rare si de timide, in ultima vreme, incat pare ca social-democratii o sprijina tacit pe aceasta in a guverna tara. PSD a ramas doar o grupare in interiorul careia fiecare se lupta cu fiecare. Se fac si se desfac aliante de conjunctura, sunt devorati lideri altadata incontestabili. Celalalt partid de opozitie, Partidul Romania Mare – de fapt omul cu care se identifica, presedintele Corneliu Vadim Tudor – da impresia ca a batut palma cu cel socotit pana mai ieri dusmanul numarul unu: Traian Basescu. Pe de alta parte, votul dat presedintelui liberal al Camerei Deputatilor a consfintit parca o prietenie, poate de conjunctura, cu un alt partid important aflat la putere.
Cu adevarat fulminant, insa, evolueaza lucrurile in randul puterii. Aici, de-a lungul anului si jumatate de guvernare, au avut loc atacuri fatise intre toate formatiunile: PD, PNL, PC si UDMR. Partidul Conservator a guvernat tot timpul facand o opozitie mai ceva decat… opozitia, Voiculescu asteptand permanent ocazii de a lovi in special in democrati si in presedintele statului, strategie pentru care a primit eticheta de „solutie imorala”. Ungurii au avut si ei problemele lor vizavi de singurele aspecte care-i intereseaza, si anume statutul minoritatilor si revendicarile de autonomie.
Dar cele mai grave disensiuni au aparut in miezul dur al actualei puteri, pe care il formeaza Alianta D.A. Intre democrati si liberali e razboi deschis. Total. Neindurator. Cu atacuri directe pana la „generalii” celor doua armate: si Basescu, si Tariceanu sunt dati in vileag, zilele acestea, ca fiind fosti securisti. „Trezorierul” Patriciu este si el grav ranit in batalii, in vreme ce „soldatii” lupta unii cu altii, la baioneta. Dincolo de aceste figuri de stil, PD si PNL nu se mai inteleg asupra niciunei chestiuni si nu scapa prilejurile de a lansa atacuri sustinute unul impotriva celuilalt. Toata lumea a inteles ca Alianta nu mai are zile multe. Unii se amagesc ca ar putea sa o mai impinga cateva luni, pana ce vor fi trecut toate procedurile aderarii la UE, in timp ce altii nu-i dau mai mult de o luna pana va sucomba.
Cam asa se fac si se desfac toate in lumea politica romaneasca, unde un singur lucru mai este cert: cu cat ai mai putini prieteni si aliati, ai sanse mai multe de supravietuire.