Medicamentele nu trebuie vandute de catre oricine si oricum

– Doamna farmacist, se discuta mult in aceste zile despre Legea Farmaciei. Ministrul Sanatatii a anuntat chiar ca va discuta pe aceasta tema luni cu oficiali europeni, farmacistii au declarat ziua de 15 decembrie zi de solidaritate,in sprijinul variantei legislative pe care acesta o sustine. De fapt, despre ce este vorba ?
– Aspectul cel mai mult invocat este cel legat de modalitatea de infiintare a farmaciilor. In prezent, criteriul cel mai important este cel legat de numarul locuitorilor, stabilit in functie de rangul localitatii: o farmacie la 3000 de locuitori in Bucuresti, de exemplu; o farmacie la 3500 de locuitori in localitatile resedinta de judet sau o farmacie la 4000 de locuitori – in celelalte orase.
-Este necesara o asemenea restrictie?
-Da, este foarte necesara. Altfel, daca nu are un anumit numar de potentiali cumparatori, pentru a supravietui, farmacistul va fi tentat sa incalce anumite reguli profesionale de dragul castigului: sa vanda, de exemplu, medicamen-te care ar trebui vandute numai pe baza de prescriptie medicala etc.
– La ce se refera varianta Nicolaescu, atat de comentata in ultima vreme ?
– Aceasta varianta introduce alte doua criterii, care – si subliniez acest lucru – sunt aplicate in 70 la suta dintre tarile membre UE. Este vorba, pe de o parte despre un criteriu care vizeaza o distanta de cel putin 250 intre doua farmacii si apoi un altul, deosebit de important – daca nu chiar cel mai important – care impune ca proprietarul farmaciei sa fie farmacist de profesie. Pentru maxima corectitudine se mai impune o precizare: si in prezent, in cazul lanturilor de farmacii, unde patronii nu sunt de profesie farmacisti legea ii obliga sa angajeze farmacisti care sa se ocupe de eliberarea medicamentelor. Numai ca- si de aici apar comentariile – patronii introduc un criteriu de stimulare a farmacistilor, platindu-i mai bine pe cei care vand mai mult. Ce decurge de aici ? Tentatia de a nu pretinde reteta atunci cand ea trebuie pretinsa, de a convinge pacientul ca un medicament mai scump este si mai bun, de a sugera ca anumite vitamine sau suplimente ar fi necesare.Este adevarat ca acestea nu fac nici rau, dar nu farmacistul trebuie sa conditioneze, ci pacientul trebuie sa-si exprime aceasta optiune.
– In demersul de adoptare a legii in varianta la care v-ati referit aveti chiar sustinere europeana.
– Am primit, intr-adevar, de la un for european similar Colegiului Farmacistilor din Romania – in care sunt reprezentante 29 de tari – precizari chiar legate de criteriile amintite. Fiindca, de fapt, este normal ca pacientul sa aiba garantia ca actul farmaceutic nu se reduce doar la o simpla comercializare de medicamente. Iar farmacistul, avand pregatirea necesara, ii poate da toate informatiile de care are nevoie, fara sa fie tentat sa conditioneze cumva decizia cumparatorului in propriul avantaj.
Luiza Radulescu Pintilie